Posted in Parenting

Povestea mea de Alăptare, magie sau chin

Povestea mea de Alăptare, magie sau chin Posted on 21 iulie 2017Leave a comment

mama si copilul

Povestea mea de Alăptare

Bună Dragilor!

Povestea mea de Alăptare este una fericită, dar a început urât și dureros.
Pentru că în curând, la începutul lui august, va fi Săptămăna Mondială a Alăptării, vreau să împart cu voi istoria mea.

Știți, după naștere am fost înconjurată de o mulțime de oameni care îmi spuneau că trebuie să alăptez, că laptele matern e sfânt, că este foarte important să primească copilul acei anticorpi de care are nevoie. Ei îmi spuneau că îmi va fi foarte ușor dacă voi alăpta.

Ei bine, ei aveau dreptate, dar eu nu vroiam să mai aud toate aceste argumente.
Cred că vă întrebați de ce? Doar să alăptezi e atât de frumos și creează o legătură magică cu copilul. Mamele „cu staj” îmi povesteau ce plăcut e să iți ții puiul la piept și ce jucăuș este acesta când mănâncă.

Numai că pentru mine alăptarea nu a fost un proces ușor.
Din primele zile, chiar în maternitate, m-am confruntat cu „furia laptelui”. Sânii mei erau grei, tari și arhiplini. Pompa manuală pe care o aveam, era ineficientă.

Bebe stătea la sân câte o oră la fiecare 2 ore, așa și noaptea, tot continuând să plângă din cauza colicilor (iar eu nici nu mai știam de la ce, colici sau foame).
Eu nu știam cum să alăptez corect, tot timpul alăptam cu telefonul în mână căutând pe internet poziții de alăptare și citind cum să verifici dacă copilul este atașat corect la sân. Era o luptă continuă…

Credeți-mă, că nu zâmbeam deloc când D. se trezea, plângea a foame, iar eu aveam un sfert de mamelon mâncat.

Asistentele veneau pe rând și îmi spuneau care să scurg sânii după fiecare alăptare până la urmă, care să fac masaj blând, care îmi spunea să cumpar mameloane de silicon, care să scurg sânii apăsând dureros până va curge laptele ca un jet.

Am primit sfaturi să scurg sânii la abur deasupra unei cratițe cu apă fierbinte și sodă de mâncare, după sau înainte de fiecare alăptare.
Și fiecare nu uita să mă avertizeze că o să fac mastită.

Eram obosită și derutată.
Rănile de pe sâni se deschideau din nou la fiecare alăptare, iar durerea era atât de mare încât plângeam de fiecare dată.

Dar… continuam să alăptez.

Am făcut și febră peste 39 și am chemat la miezul nopții Urgența, eram așa istovită că îmi pierdeam cunoștința.
Într-o dimineață, m-am dat bătută. Am sunat-o pe mama și am rugat-o cu lacrimi în ochi să cumpere o cutie de lapte praf, pentru că eu nu mai pot să rabd.

Mama a venit și mi-a zis să îi ofer formula de lapte cu seringa, ca să nu lase sânul. Dar eu nu eram împotrivă să îl lase. Pe ascuns, noaptea, căutam pe internet, ce pastile să beau ca să nu-mi mai vină laptele.

Un medic mi-a zis că bebe pare flămând și să îi dau lapte praf, să îl alimentez mixt, pentru că la 2 săptămâni adăugase 300 grame, ceea ce îi părea foarte puțin.
Vreo 3 săptămâni, i-am dat și lapte praf. Îmi aduc aminte acum, că D. nici nu vroia să bea formula de lapte, el dorea să stea la sânul mamei chiar și toată ziua. Deștept băiat!

Din altă parte, dieta în alăptare, nu știam ce să mănânc, fructe nu e voie, legume crude nu, condimente nu, aproape tot nu. Ce face dezinformarea!!!

Apoi am avut noroc de nașa mea, ( dacă citești, un Maaaare Mulțumesc) care mi-a recomandat un grup de pe facebook Ask a Mom.

 

povestea mea de alaptare

 

 

Am continuat să citesc ore în șir sfaturile consultanților în alăptare date altor mame care se aflau în aceeași situație, am găsit cu ce să îmi tratez ranile de pe sâni, am înțeles că copilul nu e flămând, nu am insistat cu lapte praf, iar D. a refuzat singur sticluța.

La controlul de la o lună, aflasem că a adăugat 1,5 kg. Deci, era destul de sătul băiatul. Mai citisem că bebelușii pot întâmpina dificultăți în alăptare din cauza frenului lingual scurt. Am mers la medic, așa și era. I-am tăiat frenul lingual și parcă am simțit cum mănâncă mai cu putere.

Pot spune cu siguranță că Alăptarea mea a fost salvată de internet.
După toate aceste incertitudini, am ajuns să înțeleg de ce Alăptarea este frumoasă!

Am împlinit un an de alăptare și acesta nu este finalul…
Sunt mândră că nu am cedat și le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în calea mea spre Alăptare!

În cadrul Săptămânii Alăptării, s-a organizat un concurs de fotografii, la care particip și eu cu puiul meu, v-aș fi recunoscătoare dacă m-ați susține cu un like aici.

Aceasta este povestea mea, cu Happy End!

Dar Voi, ce istorii de alăptare aveți?

 

Cu drag, Blonda Voastră!

Citește și Dacă există viață după naștere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *